În romanul-mistificare a scriitorilor ruşi Andrei Lazarciuk şi Mihail Uspenskii „Priveşte în ochii monştrilor” unul dintre eroi, fiul unui măcelar american, povestea (atenţie, unele cuvinte sunt substituite cu X şi Y):„Aceasta s-a petrecut cu puţin timp înainte ca Jhonny să călătorească atât de nereuşit în Dallas. Fetele mele ... m-au luat într-un teatru de şik de pe Broadway. Comedia se numea „X”, şi aceasta nu mi-a plăcut de la bun început. În sală mirosea ca la un abator rău, iar eu deja m-am dezobişnuit de aceasta. X erau foarte multe – probabil, toţi negroteii din Harlem le prindeau şi le dădeau regizorului cu 10 cenţi duzina. Pe scenă, fără nici un decor, se tăvăleau maţe. Comedianţii pe mică pe ceas fugeau după culise pentru a vomita. Spectatorilor, împreună cu programele le dădeau şi pachete igienice... Şi iată începe spectacolul. Mă uit eu şi îmi pare că e ceva cunoscut. Iar când actorii au început pe nume să se cheme, la mine a ajuns. Asta doar era „Oresteia”! Nu, mă gândesc, nu poate fi aşa că Y să fi copiat totul fără pic de jenă. Trebuia şi el ceva să inventeze. Fiicele mele mi-au explicat – iată el pe X şi le-a inventat... La aplauze... spectatorii strigă: „Autorul, autorul”. Şi iese nu Eshil, cum ar fi trebuit să fie după cinste, ci acest Y.”
Spuneţi, vă rog, cine este acest Y, ştiind că în anul următor el a provocat o confuzie şi mai mare la decernarea premiului Nobel pentru literatură?
În romanul unui dintre cei mai mari scriitori americani, Kurt Vonnegut, întitulat "Sirenele Titanului", el povesteşte despre o nouă religie, a Dumnezeului absolut indiferent. Unul dintre protagonişti cărţii, Malahia Constant, era întruchiparea norocului nemeritat, fiind un favorit al fortunei. Până a deveni un zelot al noii religii, Malahia avea o expresie preferată cu un sens opus celui postulat de religia respectivă. Citaţi această expresie, ştiind că ea a devenit înaripată.
Acest gaz a fost in diferite perioade numit "Aer putred" şi "Aer otrăvitor". Denumirea dată de Lavoisier, care este, de altfel, folosita şi de noi, se traduce din greaca ca "lipsit de viaţă". Notaţia lui chimica, însă, este preluata din engleza, denumirea lui traducându-se din aceasta limbă ca "generator de silitră". Despre ce gaz este vorba?
Legea Tiţius-Bode, cunoscută din runda anterioară, spune ca distanţa între planetele sistemului solar creşte proporţional în progresie geometrică. Din această cauză, de pe orice planeta a sistemului solar, planeta precedenta apare la o distanta unghiulara de cel mult 20 grade faţă de soare. Aceasta regula nu este valabila doar pentru o singura planeta, sigur, în afară de Mercur. Poate ca la întrebarea - despre ce planeta e vorba, va vă ajuta sa răspundeţi mitologia greaca.
Scriitorul britanic de SF John Brunner a scris în anul 1965 cartea „Pătratele oraşului” mai tradus în română şi ca „Oraşul ca un joc de şah”. În acea carte, care vorbea despre manipulare şi control asupra oamenilor, două personaje joacă o partidă renumită de şah, utilizând alţi oameni ca figuri în jocul lor şi încercând să-i facă să acţioneze aşa cum doreau ei. Acţiunea cărţii are loc într-o ţară imaginară din America latină, în oraşul Vados, care a fost construit în munţi pe loc gol datorită geniului unuia dintre eroii principali ai cărţii. Cartea vorbeşte mult despre urbanistica secolului XX şi despre ultimele tendinţe în acest domeniu.
Dar care a fost oraşul care a servit ca prototip oraşului Vados.
Iniţial, această ustensilă avea o formă cu totul diferită faţă de aceea, cum o cunoaştem în prezent – era o scândură sau o lespede acoperită cu nisip, şi utilizările sale erau mult mai variate decât acum. Cu timpul, utilizările sale s-au redus doar la una, care s-a menţinut până nu demult, iar influenţele „arabe” au făcut-o mult mai simplă în operare. Denumirea sa provine de la ebraicul ibeq, ceea ce însemna „a şterge sau a curăţa praful”.
Astăzi, utilizarea lor a fost foarte mult limitată de dezvoltarea tehnicii, deşi un expert practician poate să concureze cu ajutorul ei şi cu sofisticatele maşini contemporane.
Ideea contelui De Saint-Simone despre necesitatea creării unor instituţii care ar servi la concentrarea şi dirijarea investiţiilor, a fost ulterior preluată de mai mulţi oameni de afaceri şi guverne, această concepţie influenţând crucial evoluţia ulterioară a sistemului financiar continental.
Prima instituţie de acest gen a fost creată în Belgia în 1830, alta fost creată în Franţa în anul 1864 sub forma unei Societăţi cu destinaţie generală, care avea ca scop favorizarea dezvoltării comerţului şi industriei în Franţa. A doua există până în zilele noastre, fiind prezentă practic în toată lumea, inclusiv şi în Moldova. Numiţi-o, vă rog.
Raspuns: Société Générale pour favoriser le développement du commerce et de l'industrie en France, cunoscută şi sub denumirea de Societe Generale.
În anul 1518 contele fon Shlikk a primit patenta regala pentru extragerea argintului din minele oraşului Iachimov si turnarea monedei proprii. Denumirea acestor monede foarte populare, iahimstaller, a fost in curând abreviata până la taller.
În sec. XVII tallerul a devenit o moneda obişnuită în Europa. Ele erau de asemenea copiate in Spania, şi taleros produse acolo circulau în ambele Americi. Spuneţi, va rog, sub ce nume erau cunoscuţi talerii în Anglia?
Atenţie, întrebare: În ea unii sunt buni, alţii sunt răi, iar despre unii nici nu ştii ce să spui. Unii pot să ştie precis cine este în plus, iar alţii lovesc la întâmplare în dreapta şi în stânga. Ea poate fi văzută ca o întruchipare a mecanismelor democraţiei, cu toate avantajele şi neajunsurile sale. Această întrebare avantajează echipele, membrii cărora sunt mai entuziaşti şi cu spirit de iniţiativă. Spuneţi, vă rog, cu exactitate maximă, unde anume la aceasta au participat ultima dată mai mulţi dintre cei prezenţi.
Acest spectacol a fost pus în scenă timp de 15 ani de un teatrul din Chişinău care nu avea scena proprie. Recent s-a încheiat ultima stagiune, când el a mai fost prezentat atenţiei publicului. În acest spectacol, probabil pentru a reda mai bine capriciile protagoniştilor piesei, practic unicul decor folosit erau nişte picturi dintr-o renumită serie, pictate de un pictor spaniol în jurul anului 1799. Denumirea celui mai renumit tablou din seria respectivă, care, de altfel, este prezent pe scenă în actul doi al piesei, a devenit expresie înaripată. Numiţi-l, vă rog.